Skip to main content

Propaganda rusească e la mă-sa acasă



Uitați-vă la filmulețul cu pricina aici și pe urmă citiți. Sper să fie cu folos!

1. Sunt ocupant și am obosit să-mi cer scuze pentru asta!
2. Am suferit de pe urma atrocităților invadatorilor polonezi
3. Toți, fără excepție, obișnuiau să bată la ușa mea: turcii, englezii, polonezii, nemții, francezii ...



Trei chestii care mi-au sărit în ochi și pe care aș vrea să le „desfac” în speranța că vor exista ceva mai puțini speriați de o propagandă la fel de demodată precum comunismul (ha!):

1. Rușii nu-și cer niciodată scuze.

2. Sintagma „invadatorii polonezi” a fost inversată. De fapt, primii care „și-au băgat nasul” au fost rușii, nu polonezii. Este vorba despre revolta lui Bogdan Chmielniki (un simbol național al Ucrainei, dacă nu cumva și singurul) din anii 1648-1657 încheiată - surpriză! - printr-un tratat semnat de nea Bogdan cu țarul de la Moscova. Chmielniki a fost liderul cazacilor zaporojeni și se întindeau pe teritoriul actual al Ucrainei, mai ales în zona Donului. Practic, atunci cazacii s-au „vândut” rușilor, numai ca să scape de asupritorii polonezi aflați pe punctul de a le înăbuși revolta. Rușii au fost de acord să smulgă un teritoriu care aparținea de facto polonezilor. Ulterior s-a lăsat cu războaie și cu sânge, dar asta este o altă discuție.

3. De suedezi nu vă mai este frică, nu? Simpatică istoria asta: în urma bătăliei de la Poltava purtată împotriva suedezilor în 1709,  Rusia a fost recunoscută ca una din principalele forțe ale continentului european. Este momentul 0 al istoriei occidentale rusești, un stat și-așa destul de vast și greu de apărat, dar care mereu își dorea să se extindă.

Dar de ce avea o asemenea dorință? Iată răspunsul: că nu s-au simțit niciodată în siguranță. Siguranța lor a atins apogeul în timpul Războiului rece, având un zid veritabil între ei și „inamici” și chiar și-așa nu le-a fost suficient. Polonezi au fost invadați, față de turci au purtat nenumărate litigii din cauza Mării Negre și a Balcanilor (nu că le-ar fi invadat Imperiul Otoman imperiul), iar în privința englezilor și a francezilor sunt alte povești de spus.

Conform grandioaselor vise ale Rusiei din perioada sec. XVIII-XIX, toată Europa trebuie cucerită, ultimul bastion fiind reprezentat de Regatul Unit. Acesta va fi cucerit ultimul, căci imperiul era o putere maritimă și nu va putea fi răpus decât atunci când nu vor mai avea alt pământ în afară de insula consacrată. Francezii, probabil, au fost cei mai aprigi invadatori. Excluzându-l pe Napoleon, francezii au invadat prin cultură și trenduri intelectuale, o invazie datorită cărora au apărut Dostoievski, Tolstoi, Ceaicovski. Cât despre nemți, ia să ne spună Putin câți compatrioți de-ai lui se află la ora actuală în Germania. Să-l mai lăsăm pe Hitler deoparte că vorba aia, vii cu vii morții cu morții ...

Concluzie: filmulețul nu este decât o formă de a reflecta înspre Occident imaginea Rusiei. Un mod de propagandă deloc inedit, dimpotrivă destul de banal, însă cu mare efect asupra persoanelor care au omis evenimentele istorice și mai ales ce au însemnat ele. Odată intrat cu bocancii în afacerile statelor Europene, ai intrat în jocul lor, iar argumentele tale că ești o victimă cad de la prima lovitură.

Fericiți fie cei săraci cu duhul, că-s blestemați destul să tot repete istoria!

O mică notă asupra postării: acestea sunt opiniile mele personale în funcție de cât am citit și cât am înțeles. M-a deranjat filmul prin minciunile pe care le-au prezentat și m-am manifestat. Poate greșesc, poate nu, da' măcar mă revolt (deci exist).

Popular posts from this blog

De-ar fi fost România monarhie, ar fi fost mai bine?

                 Fac un exercițiu de imaginație. Chiar încerc să mă gândesc la România dacă ar fi revenit la monarhie imediat după revoluție ... Ar fi fost mai bine, ar fi fost mai rău sau ar fi fost tot pe acolo?
                Indiferent dacă ești monarhist sau capitalist, cinstit este să recunoști legitimitatea monarhiei imediat după revoluție, căci aceasta ar fi trebuit să fie forma noastră de guvernământ. Eu unul nu sunt monarhist nici cât negru sub unghii. Prefer republica și un președinte la putere de care mai poți scăpa după cinci ani.
                Mihai, însă, mi-a plăcut ca persoană și mi s-a părut un model pentru țara noastră și da, cred că el ar fi fost prielnic pentru destinul țării, dar nu știu ce aș putea spune despre ceilalți membri ai casei regale. Cumva, un șir al evenimentelor ...

Ești sigur de plățile pe care le faci cu cardul tău bancar?

Sărbătorile se apropie cu pași rapizi și este un moment în care, inevitabil, începem să facem cumpărături.

              Din cauza timpului limitat și, ce-i drept, din cauza comodității, retail-ul se mută din ce în ce mai mult în online, astfel că devii din ce în ce mai nevoit să plătești cu un card bancar, fie el de debit sau de credit.
                Nu cu mult timp în urmă auzeam diferite persoane extrem de reticente în a-și pune datele bancare pe un site. De fapt chiar am rămas surprins că vorbim și despre ăștia mai tineri care nu folosesc un card atunci când vor să cumpere online, deși sunt conștienți că este mai simplu și mai comod.

2018

Ce voi urmări în 2018:

Politică și economie
-Mai mult ca niciodată mă interesează Regatul Unit pentru că a devenit noua mea casă pentru o perioadă nedeterminată. Brexit-ul încă se negociază și este dureros: Scoția nu are decât motive de supărare, există riscul de a se pune graniță între Irlanda și Irlanda de Nord, cu toate că nu asta prevedea Good Friday Agreement (tratatul care a adus liniștea între cele două Irlande). Din punct de vedere economic vor pierde în ceea ce privește comerțul cu Germania, Franța și Olanda, însă vor încerca să compenseze prin comerț cu alte state din afara continentului european, deci în Commonwealth, China și Statele Unite ale Americii. Dar ce ne facem și cu acest Commonwealth? Vremuri întunecate ar veni pentru monarhie în cazul în care 2018 va fi anul în care Lizzie (Regina Elisabeta a II-a) va deceda și în locul ei va veni Prințul Charles. Căci, deși este foarte apreciat în România, nu același lucru se poate spune la el acasă, iar Labour Party a obținut un…