Skip to main content

Manifest împotriva „berbecismului” politic

                Niciun alt sistem politic din lumea întreagă nu a avut de suferit mai mult decât a suferit democrația. Afirmându-se cu mare dificultate în secolele dominate de imperialism și autoritarism, aceasta a avut încasat lovituri atât din stânga, cât și din dreapta pe tot parcursul secolului XX.


                Francis Fukuyama a considerat că, odată cu dezintegrarea Uniunii Sovietice, lumea nu va mai alte rute de urmat în viitor decât una singură: democrația inevitabilă și globalizarea cât mai rapidă. Cu toate că aceste lucruri au reprezentat o certitudine și încă au o forță puternică asupra lumii, ar fi ridicol dacă nu am ridica sprâncenele atunci când observăm abuzurile și sacrilegiile aduse unor valori pe care le consideram sfinte, ca făcând parte din ADN-ul nostru, al tuturor.

                În același timp este scandalos când oamenii nu vor să analizeze și să se opună celeilalte extreme, aceea a „aprofundării democrației în mod forțat”, precum metodele cunoscute cândva de vechii tovarăși bolșevici, totul format într-o cruciadă în numele progresului.

                Nicio extremă, indiferent de poziționare și de orientare, nu este optimă bunei funcționări a societății. Cu toate că aduc la cunoștința cititorului unele noțiuni utopice, ideale, ce nu se vor putea materializa integral, vreau să aduc la cunoștință că progresul societății nu se poate obține doar prin raționalitate (sau falsă raționalitate) pretinsă, ci că aceasta trebuie însoțită de o conduită și credință etică rafinată.
               
Să vă explic.

                În primul rând, nu-mi doresc să separ taberele, ci să le detaliez și să explic, pe cât posibil, mecanismele din spatele lor. În esență, mass media (cu precădere social media) urmează să ducă la îndeplinire interesele facțiunilor politice. Ceea ce cândva era considerat ca sacru într-o democrație (dezbaterea) astăzi s-a transformat într-un nimic, într-o etalare a superiorității adevărului, indiferent că ești progresist/stânga (sau political corectness, cum afirmă cei din partea cealaltă) sau dacă ești conservator/fascist/alte denumiri degradante, adică de dreapta. Se insistă atât de mult, chiar și în mediile intelectuale, pe această diferențiere, încât orice dezbatere urmărește doar să câștige adevărul, nu inimile alegătorilor.

                Oh, și nu ați observat cum această atitudine ne afectează și viețile de zi cu zi? Cum noi, oamenii, urmărim mai mult să câștigăm un argument, să-l dominăm pe celălalt, să-i arătăm superioritatea, în loc să căutăm un consens, un echilibru, un mod în care să putem conviețui cu toții? 

                Există loc sub pe această pentru toată lumea și dacă politica nu este așa cum ne-am fi dorit noi să fie, atunci să ne gândim că soarele va răsări și pe strada noastră. Politica, la fel ca alte lucruri în această lume, trebuie să fie fluctuantă. Într-o democrație, partidele vin și pleacă de la putere, nu sunt făcute să rămână pentru eternitate, căci altfel ne-am întoarce la autoritarism și totalitarism.

                Lideri cu devieri de la principiile democratice sunt mulți și n-a fost un sol mai fertil pentru plantarea acestora la putere decât este cel de acum. Vorbind despre globalizare, iată că am ajuns să vorbim despre „proletariatul mondial” al lui Marx, căci înfundându-ne în propriile noastre emoții și sentimente negative și distructive pierdem orice urmă de raționalitate și astfel se șterge orice șansă de dialog. Nici raționalitatea pură nu este eficientă, căci dacă am fi ființe strict raționale, fără un pic de sentimente, atunci ne-am întoarce la principiile lui Darwin și astfel am reveni în scurt timp la perioada extremelor de dreapta în care oamenii erau exterminați fără milă doar din cauză că nu se potriveau unor matrici „emoționale”.

                Astfel, vă invit, dragi oameni care citiți aceste cuvinte, să fiți echilibrați: păstrați-vă sentimentele și emoțiile, dar nu le urmăriți în întregime: creați o dezbatere între ele în interiorul sufletelor voastre. Încercați să căutați o cale de echilibru și, în loc să intrați în polemici agresive, mai bine vă retrageți și vă vedeți de alte treburi.

                Ar trebui să fie clar, măcar în al 13-lea ceas: progresul nu se poate face „pe repede înainte” doar pentru că trăim în secolul XIX. Măsurile sociale de extindere a drepturilor și libertăților ar trebui să se orienteze, în primul rând, spre consolidarea celor existente. În aceeași matrice, trebuie să înțelegem că lumea nu este doar a noastră și că nu este musai ca parcursul acesteia să fie echivalent cu parcursul nostru în viață. Dacă nu am vrut să acceptăm schimbările în jurul nostru sau în viața noastră asta nu înseamnă că ele nu trebuie, vreodată, să aibă loc.


Popular posts from this blog

Kevin Spacey e la fel ca Barack Obama. Adică out.

Măcar așa se va încheia agonia în care a fost băgat serialul House of Cards, unul din cele mai produse Netflix.
De ce agonie?

Bă, da’ voi ați auzit despre GUERRILLA marketing?!

Chiar există o strategie de advertising numită astfel!
Amuzant este că a fost folosită în cursul zilei de ieri când toată lumea (sau aproape toată lumea) a dat rating  de 5 steluțe la pagina Radio Guerrilla și au lăsat câteva mesaje de bine taximetriștilor.


Totul a început după ce câțiva taximetriști frumoși și liberi au zis ia să dea o steluță rating la pagina de Facebook a Radio Guerrilla doar pentru că au auzit ei o reclamă la Uber venită în pauza dintre emisiuni. Stealth as fuck, ce să mai. 

Puțină genetică pentru cei mai drepți și mai viteji dintre traci

Am găsit pe Facebook-ul profesoarei Mihaela Miroiu articolul de mai jos și am dat o citeală peste el. Mai degrabă printre rânduri decât în amănunt că nu prea le am eu cu genetica. Da' măcar o concluzie tot am tras.
Textul poate fi citit aici.