Skip to main content

Ăsta nu-i feminism, mon cher. E impostură curată.

                Esența literaturii, din orice colț al lumii ar proveni aceasta, este însăși sentimentul, emoția. Persoana care scrie are intenția de a induce anumite emoții cititorilor prin prisma poveștilor respective.
                V-ați gândit vreodată care este secretul pentru Game of Thrones de a devenit atât de popular? Serialul a fost capabil să ducă „inducerea sentimentelor” la un alt nivel față de cărțile lui Martin, care, deși frumos scrise, de multe ori s-au pierdut în detalii, ori acolo personajele erau ceva mai ordinare față de carte, încât toți îți păreau oarecum ca fiind la fel. Și dacă sentimentele din cărțile lui Martin erau predominant negative: violență, furie, ură, tristețe, disperare, ei bine serialul a accentuat sentimentele pe care ți le exprimă și după câte vedem nu sunt prea „Ortodoxe”.
                Am dat doar un exemplu ca să fie la îndemână și pe care am de gând să-l folosesc și mai târziu. Acum, referitor la Baltagul lui Sadoveanu: dacă folosim raționamentul că trebuie scos doar din cauză că își bătea femeia, ar însemna că ar trebui scoase și alte opere din literatura nu numai națională, cât și internațională, pe criterii similare.
                Spre exemplu, Khaled Hosseini ar trebui interzis pentru că a prezentat viața femeilor bătute, violate, maltratate în Afganistanul tulburat de către talibanii radicali (Splendida Cetate a celor o Mie de Sori nu este o operă feministă, să fie clar!)Frații Karamazov au un tată bețiv, afemeiat, (drogat n-am auzit), deci nici Dostoievski nu ne este prea bun. Propun să-l executăm public pe Mario Vargas Llosa pentru că a descris cum o copilă pe numele ei Urania Cabral a fost violată de către dictatorul republicii dominicane, Rafael Trujillo, cu acordul forțat, ce-i drept, al tatălui fetei.
                Și atunci, ce ar mai rămâne din literatură? Ce ar mai rămâne din arta propriu zisă ... ?
                Nimic esențial, doar bazaconii. Literatura are dreptul de a fi controversată și de a prezenta teme supărătoare pe care să le ducă la extrem. Asta o definește și din cauza aceasta citim. Cine ar citi cărți cu cai verzi pe pereți fericiți nevoie mare că viața e perfectă și totul este roz? De ce ai căuta fericirea într-o carte? Pur și simplu, n-o faci. Când citești, cauți sentimente înălțătoare, dureroase chiar, cauți să te transpui într-un alt univers. Este un efectul Catharsis.
                La fel și în muzică, cinematografie, teatru, arte plastice, șamd.
                Și totuși, să înțeleg că Martin e ok? Până și Hannah Arendt ar fi fost șocată de modul în care a reușit să surprindă „banalitatea răului”, dar să înțeleg că este ok doar pentru că serialul a arătat, ca pentru proști, că hei, suntem feminiști, nu trageți? Că dacă rămânea după cum a vrut Martin, sigur nu-și dădeau mulți seama, omul e mult prea rafinat.

                Ăsta nu-i feminism, mon cher. E impostură curată. Și cred că ar trebui făcută curățenia între the girls who cried wolf și între cine/cele care chiar îi dau în cap lupului.

Popular posts from this blog

Kevin Spacey e la fel ca Barack Obama. Adică out.

Măcar așa se va încheia agonia în care a fost băgat serialul House of Cards, unul din cele mai produse Netflix.
De ce agonie?

Bă, da’ voi ați auzit despre GUERRILLA marketing?!

Chiar există o strategie de advertising numită astfel!
Amuzant este că a fost folosită în cursul zilei de ieri când toată lumea (sau aproape toată lumea) a dat rating  de 5 steluțe la pagina Radio Guerrilla și au lăsat câteva mesaje de bine taximetriștilor.


Totul a început după ce câțiva taximetriști frumoși și liberi au zis ia să dea o steluță rating la pagina de Facebook a Radio Guerrilla doar pentru că au auzit ei o reclamă la Uber venită în pauza dintre emisiuni. Stealth as fuck, ce să mai. 

Puțină genetică pentru cei mai drepți și mai viteji dintre traci

Am găsit pe Facebook-ul profesoarei Mihaela Miroiu articolul de mai jos și am dat o citeală peste el. Mai degrabă printre rânduri decât în amănunt că nu prea le am eu cu genetica. Da' măcar o concluzie tot am tras.
Textul poate fi citit aici.